Primele utilizări ale șofranului, în alimentație, în farmacologie ori în practica magică, au avut loc mai bine de 3000 de ani în urmă, pe insula Creta. Se pare că șofranul a fost cultivat pentru prima dată în zona Greciei, încă din timpurile civilizației minoice. Frescele descoperite în palatul din Knossos atestă existența plantei, totodată, întrebuințarea ei în scopuri terapeutice. Homer, autorul Iliadei și Odiseei, menționează în scrierile sale prezența șofranului, confirmând astfel folosirea lui în zona bazinului mediteraneean, acum două milenii și jumătate. În Mediterană, șofranul a fost răspândit de fenicieni. Aceștia dedicau prăjituri cu șofran zeiței Astarte. Cultura șofranului s-a extins ulterior în Vest, către Peninsula Iberică (Spania este astăzi unul dintre cei mai mari producători de șofran din lume), dar mai ales către Est (Iranul a devenit țara condimentului galben – de acolo provine peste 90% din producția mondială de șofran). Locul șofranului nu a fost niciodată numai la bucătărie. De-a lungul timpului, el a fost întrebuințat pentru a obține vopsele naturale (în special în China și India), și-a găsit utilizare în parfumerie, în medicină. La curtea regelui sumerian Ghilgalmeș, numai nobilii aveau dreptul să poarte straie vopsite cu șofran, hainele făcând tipic parte din costumația regilor persani. Cleopatra își aromatiza băile cu șofran (acestuia i se atribuiau proprietăți afrodiziace) și îl folosea în preparatele sale cosmetice. Vracii egipteni îl utilizau în tratamentul bolilor gastrointestinale. În Evul Mediu, Eduard al III-a îi impunea pe fermierii englezi să cultive planta, numită acolo ”crockers”. În America, agenda medicală arăta că șofranul ”în doze mici, înviorează spiritul”. Alexandru Cel Mare (când nu mânca orez condimentat cu șofran – precursorul risotto-ului milanez) făcea băi ”condimentate”, convins că planta ajută la vindecarea plăgilor. Romanii foloseau șofranul pentru parfumuri. Totodată, la romani, acesta se folosea pentru a stropi paturile de nuntă, ca să aducă noroc mirilor. Din Afganistan, unul dintre cele mai importante centre de cultivare, șofranul era transportat spre Europa pe vestitul Drum al Mătăsii, împreună cu aurul și pietrele prețioase. Legendele povestesc despre o mare dragoste dintre nimfa Smilace și un tânăr războinic pe nume Krokus. Zeii s-au opus iubirii lor, ceea ce l-a condus pe Krokus spre sinucidere. De durere, Smilace a înnebunit. Zeii s-au căit de ceea ce au făcut și le-au permis celor doi să retrăiască sub forma a două plante, nimfa ca ”Smilax Aspera”, cu ramuri spinoase și frunze în formă de inimă, războinicul – ca Crocus Sativus, cu mândra sa culoare liliachie și cu sufletul cald și luminos, reprezentat de galbenul pistilurilor. Potrivit mitologiei grecești, Zeus dormea pe un pat acoperit cu șofran.
Astăzi șofranul este asociat mai cu seamă gastronomiei – acelei sofisticate. Condimentul aromatizează felurite bucate. Se folosește în multe mâncăruri orientale, mai ales în bucătăria iraniană și indiană, atât în cele cu carne, cât și în cele vegetariene. În Occident, îi distingem aroma în unele dintre cele mai cunoscute mâncăruri europene – risotto-ul milanez, paella spaniolă ori supa de pește provensală (bouillabaisse). Șofranul se potrivește la fel de bine și în deserturi. Șofranul se bucură de popularitate din partea gurmanzilor. Gustul său intens, totodată delicat, aduce multe preparate culinare la un nivel superior, conferindu-le și o frumoasă culoare galbenă, care stimulează apetitul. În Spania, în ultima duminică a lui octombrie, în regiunea La Mancha, este sărbătorită încheierea culesului șofranului. Participă localnicii, totodată, și oamenii veniți din toată țara, ba și turiștii. Este aleasă regina sărbătorii, o Dulcinee, și își fac apariția triumfală Don Quijote și Sancho Panza, în costume de epocă (personajele din romanul spaniol al lui Miguel de Cervantes).
Beneficiile șofranului:
- Sursă importantă de antioxidanți.
- Previne tulburările sistemului nervos. Pare să aibă efecte benefice în cazul bolii Alzheimer, datorită proprietăților sale de îmbunătățire a memoriei și efectelor antioxidante și antiinflamatorii.
- Îmbunătățește starea de spirit, reduce depresia și anxietatea. Stimulează fluxul de sânge spre creier.
- Are efect tonic asupra inimii și ajută la regenerarea neuronilor.
- Îmbunătățește vederea. Protejează organismul împotriva bolilor bătrâneții, precum ar fi degenerescența maculară și cataracta.
- Purificator al sângelui. Favorizează oxigenarea și circulația bună a sângelui.
- Regenerează pielea. Conținutul antibacterian și antifungic din șofran îl face eficient în tratarea acneei, petelor și punctelor negre, împrospătează pielea obosită, elimină cearcănele de sub ochi, exfoliază pielea, previne ridurile.
- Îmbunătățește circulația sângelui în sistemul digestiv, membranelor stomacului și colonului. Ceaiul de șofran este un epurator natural de toxine, poate fi folosit în tratamentele tulburărilor intestinale și ale psoriazisului.
- Crocina și safranalul din Șofran inhibă creșterea tumorii cancerigene din organism, prin proprietățile lor anticancerigene.
- Afrodiziac.
- Reduce simptomele sindromului premenstrual.
- Inhibă depunerile de grăsime și scade colesterolul. Favorizează pierderea în greutate și reducerea poftei de mâncare.
- Antibacterian, antiinflamator.
- Prezența fierului în șofran este importantă în formarea hemoglobinei și este un co-factor în producerea globulelor roșii.
- Șofranul este o bună sursă de Vitamine ale complexului B, Vitamina A, Vitamina C.
Precauții: În timpul sarcinii, trebuie de evitat dozele mai mari decât ceea ce se găsește în mod normal în alimente sau chiar de evitat complet. Este interzis pentru pacienții care suferă de tulburări bipolare.