Șofranul Dinali se prezintă în primul rând ca un condiment, grație aromei inconfundabile și gustului specific pe care îl poate conferi mâncărurilor din carne, pește, orez, totodată – dulciurilor și lichiorurilor, berii. Proprietățile sale organoleptice îl fac rege al mirodeniilor în toată lumea – culoarea roșie de rubin, aroma intensă și gustul amărui irepetabil.
Șofranul Dinali conține trei componenți activi de mare valoare:
Crocina – principiul activ care îi conferă culoarea galbenă clasică și îndeplinește o funcție importantă în organismul omului, protejând celulele și prevenind apariția tumorilor.
Picrocrocina – principiul activ care îi conferă gustul picant-amar.
Safranalul – principiul activ care îi conferă parfumul incredibil.
Principalele beneficii ale șofranului: antidepresant, antistres, amplificator de memorie, regulator al aparatului digestiv, accelerator al metabolismului, regulator al aparatului cardiovascular, antiinflamator, antioxidant, afrodiziac, fortificarea părului, îmbunătățirea stării gurii și dinților.
Culesul florilor:
Florile de șofran constau din șase petale de un frumos violet, care strâng între ele pistilul cu trei stamine, de la care pornesc trei stigmate roșii, subțiri la bază, unde se unesc, și îngroșate la partea externă, asemuindu-se cu o coroniță.
Culesul florilor de șofran este absolut manuală. Vrem să respectăm metoda tradițională de recoltare a șofranului, așa precum au făcut-o primii cultivatori de Crocus Sativus, cu milenii în urmă. Recoltarea manuală e factorul principal care plasează șofranul pe locul său de rege al condimentelor.
Strânsul florilor se desfășoară în primele ore ale dimineții, până ca florile să se fi deschis, pentru a evita influențe nefaste din partea vântului puternic, ploii, grindinei, prafului. Perioada de recoltare ține din jumătatea a doua a lunii octombrie până la jumătatea lui noiembrie. Strânsul florilor e destul de dificil, mai ales când e vorba de suprafețe mari cultivate, din cauza condițiilor climaterice și efortului uman cerut, întrucât omul e nevoit să stea mai multe ore aplecat asupra rândurilor.
Floarea se rupe cu atenție, apăsând cu unghia degetului gros pe degetul indicator, evitând mișcări bruște, pentru a nu dăuna stigmatele roșii. Se depozitează într-un coș împletit de răchită și, când acesta se umple, se duce în camera-laborator, care trebuie să corespundă normelor igienice sanitare prevăzute de lege. În laborator, se desfășoară procesul de separare a stigmatelor roșii.
Acordăm atenția cuvenită condițiilor corespunzătoare siguranței alimentare, pentru a garanta consumatorului o calitate superioară a produsului, de aceea fazele de transformare, din câmp până la condimentul gata, sunt respectate cu rigurozitate.
Separarea stigmatelor:
Se face cu ambele mâini. Se înlătură petalele, se taie cu unghiile baza internă a celor trei stigmate, pe porțiunea roșietică, până la partea albă. Cele trei filamente trebuie să rămână unite. Evitarea firului alb de la bază determină calitatea condimentului. Trebuie să se evite manipularea exagerată a stigmatelor roșii, pentru a nu diminua calitatea prin risipirea polenului. Este poate cel mai dificil proces în prelucrarea șofranului. E nevoie de multe ore de lucru.
Procesul de uscare a șofranului:
Noi uscăm stigmatele separate, întinzându-le pe o foiță de copt, așezată pe tava unei role performante cu ventilator. Uscarea se face controlat, la 35-45 de grade, timp de 30-45-60 de minute. E nevoie de multă atenție, pentru a nu arde filamentele, în loc de uscare. După 10 minute de aflare în rolă, trebuie de urmărit periodic procesul de uscare. Durata de uscare depinde de starea florii, de cantitatea de filamente întinse pe foița de copt, de gradul de umiditate al lor. Filamentele uscate corect sunt crocante și se rup ușor. La mișcarea lor atentă cu degetele, se aude un scrâșnet ușor pe foița de copt pe care se află. După uscare, din stigmatele proaspete se pierde circa 1/5 din greutate.
Procesul de uscare poate fi divers. Unii cultivatori de șofran obișnuiesc să usuce stigmatele roșii la soare sau lângă un cămin cu lemnele încinse.
Utilizare:
Șofranul se utilizează ca condiment în bucătăria lumii, la felurile de mâncare preparate pe bază de carne, pește, orez, spaghete, se adaogă în produsele da patiserie, la producerea cașcavalurilor, în paste făinoase, în lichioruri și bere artizanală. Totodată, își găsește aplicație în industria farmaceutică și cosmetică. Sau, pur și simplu, sub formă de ceai!